Definiția cu ID-ul 1251415:
Tezaur
MAIMUȚÉSC, -EASCĂ adj. (Rar) Care aparține maimuței (1, 2), de maimuță, al maimuței; ca al maimuței. Manieri maimuțești. COSTINESCU, cf. DDRF. - Pl.: maimuțești. – Maimuță + suf. -esc.
MAIMUȚÉSC, -EASCĂ adj. (Rar) Care aparține maimuței (1, 2), de maimuță, al maimuței; ca al maimuței. Manieri maimuțești. COSTINESCU, cf. DDRF. - Pl.: maimuțești. – Maimuță + suf. -esc.