maimucă sf [At: ANON. CAR. / V: măiem~, măi~, măim~, meim~, mem~ / Pl: ~uci, ~uce / E: cf moimă] 1 (Ban, Trs) Maimuță (1). 2 (Înv) Calificativ depreciativ pentru oameni. 3 (Ban) Persoană deghizată caraghios cu ocazia petrecerilor de Anul Nou și de Lăsata Secului. 4 (Ban) Măscărici la nuntă. 5 (Reg) Sperietoare pentru holde. 6 (Reg) Umflătură sub piele, la vite.