10 definiții pentru maimar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

maimar sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 236 / V: măi~, mii~ / Pl: ~i / E: tc mimar, meymar, bg маймар, srb majmar] (Înv) Maimarbașa.

*maĭmár m. (turc. meĭmar [d. ar. mi’mar], arhitect; ngr. maĭmáris, bg. sîrb. maĭmar). Vechĭ. Arhitect.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maimar (maimari), s. m. – (Înv.) Conducător de lucrări, subinginer. – Mr. maimar. Tc. (arab.) meimar (Șeineanu, III, 74), cf. ngr. μαϊμάρης, bg., sb. maimar.Der. maimărie, s. f. (biroul maimarului).

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAIMÁR s. m. (Învechit) Maimarbașa. 10 cârămidar[i] și un miimar, meșter de lemn (a. 1742). IORGA, S. D. VI, 236, cf. CIHAC, II, 592, DDRF, ȘIO II2, 75. - Pl.: maimari. – Și: măimár (CIHAC, II, 592), miimár s. m. – Din tc. mimar, meymar. Cf. bg. маймар, scr. m a j m a r.

Intrare: maimar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimar
  • maimarul
  • maimaru‑
plural
  • maimari
  • maimarii
genitiv-dativ singular
  • maimar
  • maimarului
plural
  • maimari
  • maimarilor
vocativ singular
plural
măimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
miimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)