2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAIMÁR s. m. (Învechit) Maimarbașa. 10 cârămidar[i] și un miimar, meșter de lemn (a. 1742). IORGA, S. D. VI, 236, cf. CIHAC, II, 592, DDRF, ȘIO II2, 75. - Pl.: maimari. – Și: măimár (CIHAC, II, 592), miimár s. m. – Din tc. mimar, meymar. Cf. bg. маймар, scr. m a j m a r.

maimar sm [At: (a. 1742) IORGA, S. D. VI, 236 / V: măi~, mii~ / Pl: ~i / E: tc mimar, meymar, bg маймар, srb majmar] (Înv) Maimarbașa.

*maĭmár m. (turc. meĭmar [d. ar. mi’mar], arhitect; ngr. maĭmáris, bg. sîrb. maĭmar). Vechĭ. Arhitect.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

maimár (maimári), s. m. – (Înv.) Conducător de lucrări, subinginer. – Mr. maimar. Tc. (arab.) meimar (Șeineanu, III, 74), cf. ngr. μαϊμάρης, bg., sb. maimar.Der. maimărie, s. f. (biroul maimarului).

Intrare: maimar
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimar
  • maimarul
  • maimaru‑
plural
  • maimari
  • maimarii
genitiv-dativ singular
  • maimar
  • maimarului
plural
  • maimari
  • maimarilor
vocativ singular
plural
Intrare: măimar
măimar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)