Maicu La Scurtu, p. 39, găsim numele de persoană Maicu, explicat prin termenul comun maică, cu trimitere la E. A. Constantinescu, p. 315. într-adevăr, găsim acolo punctul de plecare al acestei etimologii greșite (și eu am explicat greșit, în N. Pers., p. 61, pe Maicu prin mat- „mamă”). În realitate, MaiCu este un hipocoristic slav de la un nume care începe cu Ma- (Manole, Marin, Matei, Marcu etc.), asemenea cu Raicu de la Radu, Paicu de la Paicu, Staicu de la Stan, Vlaicu de la Vlade etc. La fel Daicu este, foarte probabil, de la Dan.