MAI⁴ subst. sg. (Și în sintagmele luna mai sau luna lui mai) A cincea lună a anului, care urmează după aprilie; (popular) florar, frunzar, prătar. M[e]s[i]ța mai (a. 1619). GCR I, 56/28. Mai 14 (a. 1641). id. ib. 92/3, cf. 135/15. Tipăritu-s-au la sv[î]nta mitropolie în Iași; m[e]s[i]ță mai în anul 7187 (a. 1679). id. ib. 239/26. Iaste bine... pentru înțărcatul copiilor la mai, avgust, noemvrie (a. 1733). id. ib. II, 27/13. La 5 dni [= zile] ale lui mai, zi miercuri. R. GRECEANU, C. M. II, 126. S-a născut la văleatul 571, maie 5, la Meca. VĂCĂRESCUL, IST. 247, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. Boboc de trandafir din luna lui mai. CREANGĂ, P. 276. Mai E rai. MARIAN, S. R. I, 96. Mai e lună de plimbare, MAT. FOLK. 1197. Frumos ca luna lui mai, se spune despre cineva foarte frumos. Cf. DDRF. Dacă nu plouă în mai, Nu se mănîncă mălai. ZANNE, P. I, 47, cf. MAT. FOLK. 714. ◊ Întîi Mai sau, rar, zi întîi de Mai = arminden; prima zi din luna mai, adoptată ca sărbătoare internațională a oamenilor muncii; festivitate, petrecere organizată cu acest prilej. Cf. POLIZU. * E x p r. A face maiul sau (regional) a face pe mai = a petrece, a chefui (cu prilejul zilei de arminden). Cf. COSTINESCU. Cînd sînt la petreceri, poporul se exprimă astfel: chefuiesc, chefuluiesc, stau la taifas, fac pe mai. h ii 32. - Și: (învechit) máie subst. sg. – Lat. maius, v.sl. май.