MAHON subst. 1. Subst. Lemnul dur, de culoare galbenă-roșcată, al mahonului (2), folosit pentru confecționarea mobilelor de lux, a ușilor, ferestrelor etc. Toată piatra cîtă am văzut-o în lucrare avea fața mahonului, adecă puțintel mai închisă decît fața lemnului tisa. GOLESCU, Î. 19, cf. POLIZU, BARCIANU, ALEXI, W. Un soclu de mahon. SAHIA, U.R.S.S. 38. Privea mîhnit ... cum se încărcau mesele de mahon cu geamantane. VORNIC, P. 227. Țintuit în cadrul de mahon, scruta conștiincios depărtările istoriei. T. POPOVICI, S. 6. O rază de soare lumină cu o dungă galben-roșietică ușa de mahon lustruit. CONTEMP. 1955, nr. 477, 3/5. În mijlocul camerei trona o masă mare, rotundă, de mahon. V. ROM. februarie 1955, 236. Îl tocmi să-i scoată-ndată... O bibliotecă lată De mahon cu abanos Și sidef. ARGHEZi, VERS. 540. Nu credeau că cedrul și mahonul (esențe importante) pot fi înlocuite. V. ROM. iulie 1960, 51. 2. S. m. Arbore din regiunea tropicală a Americii; acaju (Swietenia mahagoni). Cf. DDRF. Bastonul. .. din lemn de mahon. c. petrescu, c. v. 60. Pervazul... este alcătuit de fiecare parte dintr-un pilastru de lemn roșcat de mahon. CAMIL PETRESCU, O. II, 409. Ușile și ferestrele sînt din lemn rar de mahon. V. ROM. iulie 1954, 218. – Pl.: (2) mahoni. – Din tc. mahun, mahon.