14 definiții pentru bahmet
din care- explicative (12)
- etimologice (1)
- altele (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
bahmet sm [At: ALECSANDRI, P. P. 79 / V: -ham- / Pl: ~eți / E: rs, ucr бахмать] (Înv; Mol) Cal tătăresc (din Bugeac).
bahmét s.m. (zool.; înv.) Cal tătăresc (din Bugeac). • pl. -ți. și bahamét s.m. /<rus. бахмет, tăt. bahmat „cal mare”.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
‡BAHMET sm. 🐒 Cal tătăresc, mic și foarte iute: erau tot călușei rotunzi de Dobrogea și bahmeți sbîrliți de Bugeac (ODOB.) [comp. rus. bahmatŭ, pol. bachmat, probabil de origine tătărească].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BAHMET, bahmeți, s. m. (Învechit) Cal tătăresc. Bahmeții se răsfirau în dezghinuri, săreau în două picioare, nechezînd speriați. ODOBESCU, S. I 162. Cînd, la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea. ALECSANDRI, P. P. 79.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BAHMET, bahmeți, s. m. (Înv.) Cal tătăresc. – Tătar bahmat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de paula
- acțiuni
bahmet m. nume dat odinioară în Mold. cailor mici, dar foarte iuți și tari, ai Tătarilor din Crimeia și din Bugeag: cincizeci de bahmeți cu perii creți POP. [Tatar BAHMAT, lit. cal mare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bahmét m. (rus. báhmat, cal mare; tăt. turc. bahmat, cal mare, d. pers. pehn, larg, mare, și tăt. turc. at, cal. V. at). Est. Vechi. Cal tătăresc iute. – Și bahamét.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bahamet sm vz bahmet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mahmut sm vz bahmet
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bahamét s.m. v. bahmet.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
‡BAHAMET = BAHMET: Din cincizeci de bahameți, Bahameți cu perii creți (ALECS.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
bahamét V. bahmet.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bahmet (bahmeți), s. m. – Cal tătar. – Var. bahamet. Tăt. bachm-at (Șeineanu, II, 35; Lokotsch 128). De aceeași proveniență pol., rut., rus. bachmat. Cuvînt înv., s-a folosit numai în Mold.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAHMUT s. m. v. bahmet.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bahmet, bahmețisubstantiv masculin
- 1. Cal tătăresc. DLRLC
- Bahmeții se răsfirau în dezghinuri, săreau în două picioare, nechezînd speriați. ODOBESCU, S. I 162. DLRLC
- Cînd, la grajdi, el ce zărea? Un bahmet ce tot sărea. ALECSANDRI, P. P. 79. DLRLC
-
etimologie:
- bahmat DLRM