MAHDῙ (< fr.; cuv. arab „cel bine condus de Dumnezeu”) s. m. invar. 1. (În islam) Conform unei credințe populare la sunniți, personaj care la sfârșitul lumii va veni pe Pământ pentru a extirpa definitiv răul și a întrona aici pacea și dreptatea lumii islamice. La șiiți este identificat cu cel de-al 12-lea imam, dispărut misterios în c. 874. De-a lungul istoriei, mai mulți șefi musulmani s-au proclamat „Mahdi”. 2. Titlu pe care-l iau unii conducători arabi.