MAHALA (pl. -halale) sf. 1 Cartier situat la marginea unui oraș sau departe de centrul, suburbie: ce cauți tu prin ~ua noastră așa de dimineață? (CAR.); în urma lor, toți cîinii mahalalei, lătrînd și chefnind (DLVR.) ¶ 2 pr. ext. Locuitorii unei mahalalei: s’a pornit cocoana pe răcnete, să ridice ~ua ’n picioare (CAR.) [tc.].