Definiția cu ID-ul 1248135:
Arhaisme și regionalisme
MAGUPEȚ s.m. (ȚR) Brutar. Hljabotvorecĭ: magopeț, pitariu. MARDARIE, 273. Žitar (s) ko: pitariu, magupeț sau jitniceariu. LEX., 76v; cf. LEX., 302r; LEX. 1683, 75v. Variante: magopeț (MARDARIE, 273; LEX. 1683, 75v). Etimologie: sl. magjupecĭ. Vezi și magupie. Cf. ș u t e u.