Definiția cu ID-ul 502254:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
magopeț (magopeți), s. m. – Țăran, mojic, bădăran. – Var. magopăț. V. sb. magjupicĭ „bucătar, sclav țigan”, cf. sb. magupac „bucătar” (Cihac, II, 131; Tiktin). – Der. magopață, s. f. (femeie stricată).