MAGOPAȚĂ s. f. (Învechit) 1. (În forma magopiță) Bucătăreasă (la o mănăstire). 4 lei pol au dat pe îmbrăcăminte magopițăi (a. 1743). BUL. COM. IST. I, 252, cf. 234, 249, 251. 2. Vrăjitoare. Și mai sînt... fetele lui Gligorii Nartii sfetitor și o țigancă, Marie magopața (a. 1700). IORGA, S. D. XVI, 305, cf. GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. 3. Femeie ușuratică. Eu vreau să fiu credincioasă, Să fiu femeie de bine. . . Eu nu sînt o magopață Care dă la toți pricină. NEGRUZZI, S. III, 35, cf. CIHAC, II, 181, DDRF, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: magopațe. – Și: magopíță s. f. – De la magopeț.