O definiție pentru magnolier


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnoliér s. m., pl. magnoliéri[1]

  1. În original, ambiguu: magnoliér s. n., pl. magnoliéri. Dacă se referă la arbore, atunci probabil este s. m. — cata
Intrare: magnolier
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnolier
  • magnolierul
  • magnolieru‑
plural
  • magnolieri
  • magnolierii
genitiv-dativ singular
  • magnolier
  • magnolierului
plural
  • magnolieri
  • magnolierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)