MAGNÓLIE s. f. Nume dat mai multor arbuști și arbori cu frunzele (la unele specii) totdeauna verzi, cu flori albe, mari, frumos mirositoare, cultivați ca plante decorative (Magnolia) ; p. r e s t r. floarea acestor arbuști și arbori. Aerul plin de miroase de rozetă și de magnolia prindea orice zgomot. D. ZAMFIRESCU, ap. CADE, cf. SCRIBAN D. În aerul cald, floarea grea a magnoliei își împrăștia mireasma. BOGZA, M. S. 117. - Pl.: magnolii. – Și: magnolia s. f. – Din germ. Magnolie, fr. magnolia, it. magnolia.