MAGNITÁ vb. I. Tranz. (Învechit, rar) A magnetiza. (A b s o l., f i g.) Buzișoarele-ți rubine De zahar, de flori sînt pline, Ce nu-l dau, numai îl strînge; Simțirea d-asta se plînge. Iar a pipăiri-ți rază Ca soarele magnitează. I. VĂCĂRESCU, P. 550/16. - Prez. ind.: magnitez. – V. magnit.