Definiția cu ID-ul 1251155:
Tezaur
MÁGNIS subst. (Grecism învechit, în sintagma piatră magnis) Magnet. Pietrei magnisului nu este odihna, fără numai în polus. . . prin carele ceriul se învîrtește, spre carele piatra magnisului trage. CANTEMIR, O. V, 197. - Din ngr. μάγνης [λίθος].