MAGNÉZIU subst. sg. Metal de culoare albă-argintie care arde cu flacără orbitoare. Plantele sînt compuse din două feliuri de substanție: unele pre care natura le dă în mare cantitate și fără nici o plată, cum este oxigenul... magnesium și sodium, și altele pre care agricultura trebuie să le dea sub formă de îngrășare. I. IONESCU, M. 312, cf. BiANU, D. S. În timp ce ultimele note detunau, eroice, țîșniră cîteva lumini de magneziu. T. POPOVICI, S. 323. ◊ Carbonat de magneziu = sarea de magneziu a acidului carbonic. Sulfat de magneziu = sare amară, v. sare. Cf. BARCIANU. - Și: (învechit) magnésium s. n. – Din fr. magnésium.