2 definiții pentru magnetorezistență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNETOREZISTÉNȚĂ s. f. element semiconductor a cărui rezistență crește o dată cu câmpul magnetic în care este plasat. (< fr. magnétorésistance)[1]

  1. Definiție greșită! Magnetorezistența este o proprietate a circuitelor electrice. — Alexutsu

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

magnetorezisténță s. f., pl. magnetorezisténțe

Intrare: magnetorezistență
magnetorezistență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnetorezistență
  • magnetorezistența
plural
  • magnetorezistențe
  • magnetorezistențele
genitiv-dativ singular
  • magnetorezistențe
  • magnetorezistenței
plural
  • magnetorezistențe
  • magnetorezistențelor
vocativ singular
plural