3 definiții pentru magnetometric
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
magnetometric, ~ă a [At: CIȘMAN, FIZ. II, 355 / Pl: ~ici, ~ice / E: magnetometru + -ic] Referitor la determinarea intensității câmpurilor magnetice.
MAGNETOMETRIC, -Ă adj. Referitor la magnetometrie. [< magnetometrie].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MAGNETOMÉTRIC, -Ă adj. Privitor la determinarea intensității cîmpurilor magnetice. Există și alte metode magnetometrice. CIȘMAN, FIZ. II, 355. Se vor intensifica lucrările de prospecțiuni geofizice, în special cele seismice, gravimetrice și magnetometrice. SCÎNTEIA, 1960, nr. 4837. Prospecțiuni geofizice (magnetometrice și gravimetrice). ib. 1960, nr. 4853. - Pl.: magnetometrici, -ce. – Magnetometru + suf. -ic.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A10) Surse flexiune: MDN '08 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
magnetometric, magnetometricăadjectiv
- 1. Referitor la magnetometrie. DN
etimologie:
- magnetometrie DN