MAGNETIZAT, -Ă adj. 1. Căruia i s-au transmis proprietăți magnetice; (învechit, rar) magnetisit. Cf. ROMANO, B. iI 32. Tremura ca un ac magnetizat. HELIADE, D. J. 81/3. 2. F i g. Care se găsește sub influența magnetică a cuiva sau acționează sub o astfel de influență. Eu o urmam, ca și cînd eram magnetizat. BOLINTINEANU, O. 382. - Pl.: magnetizați, -te. – V. magnetiza.