magnetism s.n. I 1 (fiz.) magnetism pământesc = magnetism terestru; magnetism terestru = magnetism pământesc. Magnetismul terestru reprezintă ansamblul fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. 2 (biol.) magnetism animal = mesmerism, zoomagnetism. Magnetismul animal este fluidul magnetic care străbate toate corpurile însuflețite. II fig. atracție, fascinație. Magnetismul muzicii este de necontestat.