MAGNETIC, -Ă, magnetici, -e, adj. Care se referă la magnet, care are proprietățile magnetului. Fenomene magnetice. ◊ (În comparații și metafore) Domnița, atrasă ca de o putere magnetică, se apropia mereu. GANE, N. I 22. ◊ Cîmp magnetic = a) spațiul din jurul unui magnet, în care se resimt acțiunile acestuia; b) starea fizică particulară din acest cîmp. Ac magnetic = magnet în formă de ac. Acul busolei este un ac magnetic. ▭ Flux magnetic v. flux. Meridian magnetic v.meridian. Remanență magnetică v. remanență. ◊ Fig. Înălțat, un tînăr cheamă, cu magneticul său glas, Ale țărănimii harnici muncitoarele noroade. DEMETRESCU, O. 37. Avea pentru dînsul un farmec magnetic care îl trăgea fără voie. ALECSANDRI, O. P. 52.