MAGNÉTIC, -Ă adj. 1. (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism ; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat; (învechit, rar) magneticesc. Cf. VALIAN, V. Acum s-au descoperit că cu colona lui Volta se pot produce fenomene magnetice. STAMATI, F. 125/26, cf. COSTINESCU. Domnița, atrasă ca de o putere magnetică, se apropia mereu. GANE, N. I, 22. Ochii, mușchii feței părea că sînt atrași de o putere magnetică. AGÎRBiCEANU, A. 405. ◊ (Învechit, substantivat, f.) [Fierul] cuprinde un feli de puteri: magnetica. AMFILOHIE, G. F. 210^r/6. Cîmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; p. e x t. spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță misterioasă prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pătruns de fluidul magnetic, în care crierii înoată, te simți furat de o somnolență ușoară. DACIA LIT. 261/21. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet. DICȚ.; b) (de obicei determinat prin „pămîntesc”) fiecare dintre cele două puncte ale globului pămîntesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. S-a aflat și cea adevărată poziție a polului magnetic. CR (1833), 255²/29. Ac magnetic v. a c. ♦ Care se referă la magnetismul animal. Căutătura sa ades avea puterea magnetică a șarpelui atrăgînd pe nevinovata păsăruică. KOGĂLNICEANU, S. A. 106. Care este acea ființă. . . care a avut atîta putere magnetică, ca să mă tragă, să mă scoată din „sîngurâtatea” zgomotoasă în care m-am aflat pînă acuma? SBIERA, F. S. 279. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbele „a trage”, „a atrage”) Ca de un magnet. Atras magnetic spre necunoscut, de cîte ori nu mă văzusem amestecat în gloata acelor dezmoșteniți care plecau peste ocean. BART, S. M. 32. 2. F i g. Care exercită o influență profundă sau o atractie irezistibilă; care magnetizează. Ațintea asupra-mi o privire așa de magnetică, încît toate simțurile mele năzuiau spre dînsa. GANE, N. III, 148. Înălțat, un tînăr cheamă, cu magneticul său glas, Ale țărănimii harnici muncitoarele noroade. DEMETRESCU, O. 37. Spre ce altă parte s-ar putea îndrepta pașii, dacă nu spre magnetica furtună de piatră din zare? BOGZA, C. O. 16. – Pl.: magnetici, -ce. – Din fr. magnétique, germ. magnctisch.