magnetic, ~ă [At: CR (1833), 255²/29 / Pl: ~ici, ~ice / E: fr magnetique, ger magnnetisch] 1 a (D. forțe, fenomene) Care se referă la magnetism Si: (îvr) magneticesc (1). 2 a (D. corpuri) Care poate fi magnetizat Si: feromagnetic, (îvr) magneticesc (2). 3 a (Îs) Câmp ~ Stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice. 4 a (Pex; îas) Spațiu de acțiune a câmpului magnetic (3). 5 a (Îs) Fluid ~ Forță misterioasă prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. 6 a (Îs) Pol ~ Fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet. 7 a (Îas; de obicei determinat prin pământesc) Fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. 8 a Care se referă la magnetismul animal. 9 av (În legătură cu verbele a trage, a atrage) Ca un magnet. 10-11 a, av (Fig) (Într-un mod) care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă.