MAGHISTRÁTUȘ s. n. (Învechit, în Transilv.) Autoritate administrativă; magistratură (2). Iară de la cei ce sînt de tot săraci, nimica plată să nu se ia, ci în dar să se îngroape; și despre aceasta maghistratușurile locurilor, și mai mare peste legheoane și peste reghimenturi acurat să ia samă (a. 1784). IORGA, S. D. XIII, 14. – Pl.: maghistratușuri. – Din magh. magistratus, cf. lat. m a g i s t r a t u s.