MÁGHER s. m. (Învechit) Bucătar. Crainicii, maghirii, cimpoieșii, toți au meșterșugurile părințălor și nu iesă la altă breaslă. HERODOT (1645), 330, cf. 229. Văzu acolo și pre magherul mănăstirii. DOSOFTEI, V. S. septembrie 14^V/11. - Pl.: magheri. – Și: mághir s. m. – Din slavonul магеръ.