MAGAZIÉR s. m. (Învechit) Magaziner. S-au dat porunci ispravnicilor, cum și magazierilor, ca grîul ce să va aduce să să macine (a. 1809). DOC. EC. 76, cf. 82. Să se înfățișeze [la judecată] cu pîrítul magazier. CR (1830), 313 ²/19. Ciocănașii, dimpreună cu măglașii, erea să meargă la orînduitul magazier, să-și ia fiecarele plata muncii sale (a. 1832). DOC. EC. 511. [S-au plătit lefuri] lui Gheorghe Petrino magazierul, cîte lei 180 pe lună (a. 1846). ib. 910, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. - Pronunțat: -zi-er. – Pl.: magazieri. – Și: (prin adaptare la sistemul fonetic popular) măgăzíér s. m. BARCIANU. – Magazie + suf. -ar.