MAGAZA s. f. (Turcism învechit, în Mold.) Construcție care servea drept depozit de produse, drept atelier sau prăvălie. V. m a g a z i e. Au dat dumisale Anastasachi Sărdariu, pârcălabul de Galați, o bucată de loc ca să-și facă magazale sau case pe acest loc (a. 1776). URICARIUL, XVI, 228. Să se ia... de toată magazaua mare ce va fi in față, 2 lei (a. 1799). ib. I, 86, cf. XIX, 380. Să-și facă biserică și magazale de lucrat a lor meșteșuguri (a. 1803). ib. IV, 171/19. Magaza la Urechești nu iaste (a. 1807). ap. T. PAPAHAGi, C. L. Case, dughenițe, hanuri, magazale ce era, în tîrgul de iasta parte. BELDIMAN, E. 53/5, cf. id. N. P. II, 159/2. Măsurîndu-se stogurile și la un loc și la altul după trei zile ce se vor clădi pe la poște și la magazale (a. 1822). URICARIUL, V, 177/4, cf. CIHAC, II, 591. ◊ F i g. Socotindu-se Moldavia și Valachia ca o magaza a înaltei mele împărății (a. 1792). ȘIO II_I, 241. ♦ (Regional, în forma maza) Colibă de stuf în care se sărează și se păstrează peștele. V. c h e r h a n a. ANTIPA, p. 784, cf. H XIV 306. - Pl.: magazale. – Și: mahazá (SCRIBAN, D.), maazá (id. ib.), mazá s. f. – Din tc. mağaza.