Definiția cu ID-ul 915883:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MAESTRU, -Ă, maeștri, -stre, s. m. și f. 1. Persoană înzestrată cu multe cunoștințe, cu multă experiență sau talent și care a atins un grad înalt de perfecțiune într-o anumită ramură de activitate. Am iubit cu pasiune pe maeștrii romanului francez din veacul al XIX-lea. GALACTION, O. I 19. Era minunea satului – un maestru în cusături țărănești. VLAHUȚĂ, O. A. 510. Maestru emerit al artei din R.P.R. = titlu oficial acordat cuiva pentru activitate deosebită într-una din ramurile artei; persoană care poartă acest titlu. Maestru al sportului = titlu acordat unei persoane care s-a distins în mod deosebit într-o ramură sportivă. 2. Persoană care, printr-o bogată activitate artistică, literară sau științifică, creează o școală sau un curent și formează elevi în specialitatea sa. Divinul cîntăreț al Divinei Comedii, călăuzit de maestrul său Virgil. ODOBESCU, S. III 34. ♦ Termen de prețuire și admirație dat cuiva care practică iscusit, de mulți ani, o profesiune intelectuală (scriitor, pictor, avocat etc.). Păi nu știe toată lumea că eu sînt omul maestrului Aristia? CAMIL PETRESCU, O. II 113. 3. Titlu dat, în trecut, profesorilor care predau în școli discipline ca desenul, caligrafia, muzica etc. – Pronunțat: ma-es-. – Variantă: (3) maistru, -ă s. m. și f.