Definiția cu ID-ul 502221:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
madem (mademuri), s. n. – Mină. – Mr. mademe, megl. mădemi. Tc. maden, din arab. mảdĕm (Eguilaz, 207; Șeineanu, II, 240; Berneker, II, 2; Lokotsch, 1341), cf. ngr. μαδέμι, alb., bg., sb. madem, sp. almadén. Sec. XVIIII, înv.