MADÉM s. n. (Învechit) 1. Minereu ; p. r e s t r. metalul din care este format minereul. [Văzînd] și în țara lor munți bogați de mademuri, aur, argint și hier. . ., s-au așezat acolo. N. COSTIN, LET. I, 55/12. Fiindcă au fost madem foarte bun... [în clopot], mademul să nu se schimbe, că glasul acestui clopot nu s-au aflat din Olt încoace. (a. 1779). IORGA, S. D. VIII, 3. Mademurile ceale ce scoate pămîntul, adecă fierul, argintul, aurul și pietrili ceali scumpe. (a. 1782). BV II, 275. În Calabrie să află multe minieri de aur..., de marmuri, de alabastru și alte feliuri de mademuri. AMFiLOHIE, G. 123/20. [Cine] află niscareva locuri din ceale cu mademuri ascunse întru dînsele, nu să depărtează îndată de dînsele. (a. 1811). BV III, 32. De să va întâmpla ca numiții prozectori. . . să dea peste vreo vînă dă vreun madem... să dea numaidecît cu într-adins trimis știre. (a. 1811). DOC. EC. 108. În ținutul mademurilor, pietrilor și al sărilor, celor din lăuntrul pîntecelui pămîntului. PISCUPESCU, O. 52/19, cf. 206/9. ♦ S p e c. Aliaj (din care se fac tacimuri). Cf. a l p a c a, p a c f o n. ȘIO II₁, 240, cf. POLIZU. Candele, sfeșnice de maden. CHIRIAC, 171, cf. 21. 2. Mină¹ (1). Avea venit, den maden de aur și de argint. HERODOT (1645), 326, cf. 282, 402. Mademurile aceale zmaragdicești le va lăsa, însă el să nu pătimească nici o nevoie să ruga. AETHIOPiCA, 53^r/2. Satul Hudinte, cu curți, mademuri, mori, heleșteie. (a. 1805). ap. TDRG. Călătorind eu... în cele 5 județe de peste Olt, am aflat și am dat peste mademuri de fier și aramă. (a. 1835). DOC. EC. 595. ♦ F i g. Sursă de venituri. De la dînsul s-au scornit hîrtiile, el le-au scos întâi, de este madem bun și până astădzi în Moldova. NECULCE, I. 91. - Pl.: mademuri. – Și: madén, madîm (ddrf) s. n. – Din tc. maden.