MACULATURĂ s. f. (Cu sens colectiv) Hîrtie folosită pentru ambalaj sau ca materie primă în fabricile de hîrtie, provenită din deșeuri de tipar, ziare nevîndute, imprimate scoase din uz etc. Mai-nainte de a fi rupt hîrtia s-a uitat bine la ea, dacă e în adevăr maculatură scrisă pe amîndouă părțile. SLAVICI, O. I 108. ◊ Fig. (Uneori determinat prin «literară») Scriere lipsită de valoare. Tipărituri fără noimă pentru noi, ca lauda sistemului ortografic al lui Laurian și Massim și altă maculatură. SADOVEANU, E. 47.