Definiția cu ID-ul 1250917:
Tezaur
MACRĂ s. f. (Grecism învechit) Silabă lungă (în metrică). O macra și două vrahie fac un dactilos; două macrale alăture fac un spondios (a. 1784). CAT. MAN. II, 77. Pl.: macrale. – Împrumut savant din gr. μαϰρά.
MACRĂ s. f. (Grecism învechit) Silabă lungă (în metrică). O macra și două vrahie fac un dactilos; două macrale alăture fac un spondios (a. 1784). CAT. MAN. II, 77. Pl.: macrale. – Împrumut savant din gr. μαϰρά.