macrologie (gr. macros „mare”, „îndelung” + logos „vorbire”), viciu de vorbire, care constă în exprimarea unei idei în cuvinte mai multe decât este nevoie – pleonasm vicios (I). Quintilian (vol. II, p. 324) recomandă: „Trebuie evitată macrologia (vorbire lungă), adică fraza mai lungă decât trebuie”. Iată un exemplu, la Titus Livius: „Legati non impetrata pace retro unde venerant domum reversi sunt.” (Solii, neobținând pacea, s-au întors îndărăt, acasă, de unde veniseră.) • M. ar fi un pleonasm excesiv, care depășește limitele unei sintagme (adjectio unius verbi supervacua), astfel încât viciază chiar structura frazei. • Exemplul dat de Quintilian seamănă cu cel ce se dă pentru tautologie (căreia noi îi zicem sinonimică, spre deosebire de cea lexicală): idem loquium, ilustrat cu un citat din Vergilius, Aeneis, I, 546 ( → L., § 502).