macovei s vz macavei

MACOVEI, Gheorghe (1880-1969, n. sat Tansa, jud. Iași), geolog român. Acad. (1939), prof. univ. la București. Studii asupra formațiilor cretacice, zăcămintelor de petrol din România, geologiei Dobrogei de S și Carpaților Orientali („Geologia stratigrafică”, „L’évolution géologique de la Roumanie, Crétacé”, „Contribuția românească la cunoașterea petrolului”).

MACOVEI, Ligia (1916-1998, n. București), graficiană și pictoriță română. Ilustrații de carte („Poezii” de Eminescu, „Poezii” de Quasimodo, „Poezii” de T. Arghezi). Interpretare sensibilă cu un desen fluid și delicat („Adolescenta”, „Pălărie albă”). Înclinări expresioniste în pictură, uneori cu accente satirice.

MACOVEI bibl. ebr. Macchabaei, frații. 1. Macavei (Syn; Ard); -u (Paș). 2. Cu afer.: Mac, M. (Î Div): – buc.; Macă (Sd XVI), cf. gr. Mαϰᾶς;, și maca: 1° ziua Macoveilor, și 2° joc de cărți (DLR); la genitiv: „al Machiei” (17 Bl 497). 3. Măcă (Sur IX); Măcăești „moșul” (RI XII 233); Măclescu. și -ești ss. (Î Div) 4. Măcăeț (Ard). 5. Măcău (Dm; C Ștef; Sur III; DZF), cf. subst. reg. măcău = toiag. 6. + -lea: Maclea(Moț); Maclescu, M. (AO XXI 171). II. 1. Macovei, frecv.; -eș (Ard); Macoviște s., băn.; Macoveanca t. 2. Macuvei (Ard I; RI XIV 207). 3. Măcui (Ț-Rom 344); Măcuescu, Barbu, 1593 (Gorj 365).

MACOVÉI subst. v. macavei.