macovei s vz macavei

macavei s [At: PAMFILIE, S.T. 2 / V: ~cov~ / Pl: ? / E: slv макавей, ucr маковiй cf ngr Mαϰϰαβαῖος (nume de persoană)] 1 (Reg; șîs ziua ~lor, macoveiul stupilor, ~ul ursului) Sărbătoare populară de 1 august, asociată unor credințe diverse Si: ziua crucii (de vară), ziua ursului. 2 (Reg; îc) ~ul-stupilor Plantă meliferă nedefinită mai îndeaproape.

MACOVEI, Gheorghe (1880-1969, n. sat Tansa, jud. Iași), geolog român. Acad. (1939), prof. univ. la București. Studii asupra formațiilor cretacice, zăcămintelor de petrol din România, geologiei Dobrogei de S și Carpaților Orientali („Geologia stratigrafică”, „L’évolution géologique de la Roumanie, Crétacé”, „Contribuția românească la cunoașterea petrolului”).

MACOVEI, Ligia (1916-1998, n. București), graficiană și pictoriță română. Ilustrații de carte („Poezii” de Eminescu, „Poezii” de Quasimodo, „Poezii” de T. Arghezi). Interpretare sensibilă cu un desen fluid și delicat („Adolescenta”, „Pălărie albă”). Înclinări expresioniste în pictură, uneori cu accente satirice.

MACOVEI bibl. ebr. Macchabaei, frații. 1. Macavei (Syn; Ard); -u (Paș). 2. Cu afer.: Mac, M. (Î Div): – buc.; Macă (Sd XVI), cf. gr. Mαϰᾶς;, și maca: 1° ziua Macoveilor, și 2° joc de cărți (DLR); la genitiv: „al Machiei” (17 Bl 497). 3. Măcă (Sur IX); Măcăești „moșul” (RI XII 233); Măclescu. și -ești ss. (Î Div) 4. Măcăeț (Ard). 5. Măcău (Dm; C Ștef; Sur III; DZF), cf. subst. reg. măcău = toiag. 6. + -lea: Maclea(Moț); Maclescu, M. (AO XXI 171). II. 1. Macovei, frecv.; -eș (Ard); Macoviște s., băn.; Macoveanca t. 2. Macuvei (Ard I; RI XIV 207). 3. Măcui (Ț-Rom 344); Măcuescu, Barbu, 1593 (Gorj 365).

macavei subst. (în credințele pop.; pop.; și, art., macaveiul stupilor, macaveiul ursului; și nm. pr.) <reg.> ziua crucii (v. zi), ziua crucii de vară (v. zi), ziua macaveilor (v. zi), ziua ursului (v. zi). Macaveiul este o sărbătoare religioasă prăznuită în ziua de 1 august, fiind asociată cu diverse credințe.

macavei s.f. (reg.) sărbătoare la 1 august: ziua crucii de vară.

MACOVÉI subst. v. macavei.

MACAVEI subst. (Regional) 1. (Și în sintagmele ziua macaveilor, macoveiul stupilor PAMFILE, S. T. 2, macaveiul ursului chest. V 176/68) Sărbătoare prăznuită de superstițioși în ziua de 1 august și de a cărei respectare erau asociate diferite credințe; ziua crucii (de vară), ziua ursului. Stupii se rătează. . . vara, pre la macavei, adecă pre la începutul lui august. ECONOMIA, 195/3, cf. PAMFILE, S. V. 2, CANDREA, F. 212, DENSUSIANU, Ț. H. 323, GR. S. VI, 240, com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI, CHEST. V 170/3, 68, ALR II 1850/228, A V 25. 2. Compus: macaveiul-stupilor = numele unei plante melifere, nedefinite mai de aproape (HUREZ-FĂGĂRAȘ). CHEST. VI 15 supl. Și: macovéi subst. – Din slavonul макавей, ucr. маковій, cf. ngr. Mαϰϰαβαῖος (nume de persoană).