MACMAHON s. n. (Învechit) Șpriț. S-a făcut roșie ca sfecla și a băut un macmahon pe nerăsuflate. CARAGiALE, O. I, 281. Mă plimb așa de colo pînă colo: mai beau o bere, un macmahon, un șvart, mai vorbesc cu un prieten, trece vremea. id. ib. 291. - Pl.: macmahoane. – Cf. n. pr. M a c – M a h o n.