MACHINĂ s. f. (Învechit) 1. Mașină (I 1). Nu poate nime înțălege cu ce chip, fără agiutoriul a nici unii mahine, au putut a le scoate. IST. AM. 11^v/l, cf. 61^r/21. Era pus mai mare preste mahinele cetâței. ȘINCAI, HR. I, 113/22. Tot feliul de mahini de război. KOGĂLNICEANU, S. 83. Prima machină mișcată prin virtutea aburilor fu cea inventată la 1690. FILIMON, O. II, 55, cf. I, 365. Machină de vînturat. ALR I 925/618. ◊ F i g. Ei nu sînt alta fără o mahină, pe care o împinge cine cum îi place. BUDAI-DELEANU, Ț. 268. ♦ Ansamblu de elemente care formează un tot unitar; sistem. (F i g.) Acel minunat meșter carile au făcut... și toată mahina, adecă mulțimea acea minunată și pre împodobită a lumii. CRITIL, I/22. 2. F i g. Uneltire, intrigă. COSTINESCU. - Pl.: machine. – Și: máhină s. f. – Din lat. machina. Cf. rus. м а х и н а, it. macchina.