macera vb. I. I tr., refl. (compl. sau sub. indică plante, flori, fructe etc.) <pop.> a (se) plămădi, <reg.> a mocni. A macerat vișine în alcool. II refl. (med., med. vet.) 1 (despre țesuturi animale, organe etc.) a se cangrena, a se necroza, a putrezi, <livr.> a se mortifica, <pop.> a se întăciuna. I s-au macerat degetele de la un picior. 2 (despre țesuturi) a se descompune, a se dezintegra. Nu a mai fost nevoie de intervenție chirurgicală, pentru că tesutul bolnav s-a macerat.