MACARÓNIC, -Ă (< fr., it.) adj. (Despre stil) Împestrițat de cuvinte și forme latinești sau latinizate. ◊ Poezie m. = gen de poezie burlescă, caracterizată printr-un amestec de cuvinte italiene și latine sau, mai târziu, prin întrebuințarea lexicului popular și dialectal italian, dar păstrând morfologia, sintaxa și metrica latină (latina macaronică). Inițiată în 1490 de poetul italian Tifi Odasi, a fost cultivată în sec. 16 în Italia (T. Folengo) și în alte țări europene, având o mare influență asupra unor umoriști din secolele următoare.