MACARÓNIC, -Á adj. (Despre un anumit fel de a se exprima) împestrițat cu cuvinte străine ; „în care intră ziceri proaste și cărora li se dă o terminație latină” (COSTINESCU) ; în care abundă cuvinte și forme străine. Cf. PROT.-POP., N. D., LM, ALEXI, W. Cît despre opusculul său, el începe prin niște versuri macaronice, românești și grecești. . . IORGA, L. I, 198. Satira vorbirii macaronice a studenților. . . era de fapt satira absurdei științe ce li se inculca. L. ROM. 1953, nr. 3, 42. ◊ (Adverbial) Avem o astfel de scrisoare, redactată macaronic, în românește, latinește și ungurește, la 10 august 1792, din Blaj. IORGA, ii, 208. Pl.: macaronici, -ce. – Din fr. macaronique.