Macarie (c. 1780-1836), ieromonah și compozitor, n. în com. Perieți, jud, Ialomița, prof. de psaltichie și director al Școlii de cântăreți bisericești a Mitropoliei din București (1819-1827), stareț al m-rii Bârnova, prof. de psaltichie la m-rea Neamț și la Episcopia Buzăului (1830-1834) și tipograf la m-rea Căldărușani. A tradus din limba greacă în română repertoriul de bază al slujbei religioase. Op. pr.: Anastasimar (1823), Irmologhion (1823), Teoreticon (1823) și alte cântări religioase.