Definiția cu ID-ul 1250779:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACARA s. f. 1. Scripete folosit la fîntîni, la mori etc.; sistem tehnic complex, format din scripeți, palane (și trolii), folosit la ridicarea sau la deplasarea greutăților pe distanțe scurte; (regional) nume dat mai multor unelte sau dispozitive cu care se ridică greutăți (v. șaitău, vinci, vîrtej). V. palan, m u f l ă, troliu. Se atribuie lui Archytas mai multe descoperiri, precum aceea a șurupului și a macaralei, OLLĂNESCU, H. O. 95. Șchelele vuiau, macaralele țipau în lanțuri grele, iar ceata înainta în două șiruri, unii cari încărcau și alții cari descărcau. DUNĂREANU, CH. 49, cf. 200, 223. Macarale fixe și rulante. NICA, L. VAM. 148. Clădiri, macarale, poduri, NOM. PROF. 28. Fonta.. . din oale este transportată cu ajutorul macaralelor la oțelărie. IOANOVICI, TEHN. 37. Prin strădania muncitorilor. . . s-a construit o uriașă macara electrică. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2391. Dintr-o parte în alta, cerul Moscovei este acoperit de o întreagă pădure de macarale. BOGZA, M. S. 22. Macaralele sînt combinații de scripeți ficși cu scripeți mobili. MARIAN-ȚIȚEICA, FIZ. I, 84. Sub bolta halei, zeci de macarale. V. ROM. MAI 1957, 63. Icneau macarale, se ridicau scări. . . în abatajele de cărbuni. VINTILĂ, O. 22, cf. 31, ALRM II/I h 408. 2. (Regional) Sulul fîntînii (ALR SN III h 850, cf. ib. h 851); (la pl.) parte a morii (H XIV 359), (probabil) scripeți. 3. (Nav.) Muflă. La fiecare fronton e fixat. . . un cîrlig în care se așază o macara. SADOVEANU, O. IX, 238. Suflările vîntului care trecea prin măcărăli c-un șuierat ascuțit, răutăcios, făceau să vibreze frînghiile întinse ca niște coarde sunătoare. BART, S. M. 52, cf. 16. 4. (Regional) Mosorel de lemn, bucată de carton sau vergea pe care se înfășoară ața de cusut. Cf. SĂGHiNESCU, v. 95. Firele se petrec pe deasupra unui mosor (mosorel, macara) de ață, isprăvit și bătut într-un cui în coardă. PAMFILE, I. C. 318. Mosoaréle sau macarelele de ață, după ce s-au golit, slujesc copiilor, la diferite jocuri. id. J. I, 68, cf. II, 85. Pl.: macarale și (rar) măcărăli, (regional) macarale (A III 4), (4) macarele. – Și: (regional) macara (A I 23, III 17, pl. macarauă A I 23), măcăra (ALR I 792/610, A II 3), măcăra (A II 3) s.f. Din tc. makara. Cf. bg. макара, ngr. μαϰαρᾶς.