Definiția cu ID-ul 1250767:

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MACABRU, -Ă adj. Care se referă la moarte sau la morți (v. mortuar, funerar), care sugerează ideea de moarte (v. funebru, lugubru); p. e x t. înfiorător, sinistru. În neclintirea ei teribilă, părea o marmură fantastică, o furie macabră. VLAHUȚĂ, D. 164. Literatura decadentă se caracterizează prin manifestări criminale și macabre. IONESCU-RION, C. 102. Cu furie mai multă Pornește iar macabrul clănțănit [al mitralierelor]. CAMIL PETRESCU, V. 46. Un vag sentimentalism banal, în tonul caterincilor, și macabru, în tonul păpușilor de ceară ce se topesc. LOVINESCU, C. V, 171. S-a oprit din zbor o cioară. . . Oacheșă ca un homar Și macabră ca un cioclu. TOPÎRCEANU, M. 9. Ursul. . . se ridică în două picioare, iar ursarul începu din nou jocul lui macabru. ULIERU, C. 87. [Liliecii] își fîlfîie tot timpul macabrele aripi, trecînd prin aer asemeni unor mici coșciuge zburătoare. BOGZA, C. O. 172. Legea macabră a fertilității descrescînde și malthusianismul. . . sînt dezmințite de practica agriculturii socialiste. CONTEMP. 1954, nr. 379, 5/1. ◊ Dans macabru = dans alegoric al morților, conceput de pictorii și sculptorii medievali în forma unui lanț nesfîrșit de dansatori conduși de un schelet care reprezintă moartea. Cf. ALEXI, W. „Dansul macabru” e o temă favorită a poeziei și a picturii din secolul al XV-lea. OȚETEA, R. 9. Medievalii făcuse din Moarte un personaj aproape burlesc, tîrînd într-un danț macabru omenirea, CĂLINESCU, I. 271. ◊ (Adverbial) Mulțimea [ostașilor] adormită în coloane Se mișcă totuși ritmic și macabru. CAMIL PETRESCU, V. 18. ◊ (Substantivat) De sus, lămpile-aruncă lumina lor verzuie Pe-oglinzile murdare, făcînd să repercute La infinit macabrul acestei scene mute. ANGHEL-IOSIF, C. M. I, 96. PI.: macabri, -e. Din fr. macabre.