MAC¹ interj. (Și în forma maca; adesea repetat) Onomatopee care redă strigătul rațelor. Ea: maac, mac, mac, de te năucește, nu alta. SEVASTOS, N. 331. Rața zice: maca, maca! Puiul zice: pui, pui, pui! Unde-o să le pui? TEODORESCU, P. P. 349. ◊ Expr. A nu zice (sau a nu spune) nici mac = a nu scoate o vorbă, a tăcea chitic. Fata, săraca, așa se inspăimîntase, că... nu putea zice nici mac. PAMFILE, M. R. I 180. – Variantă: maca interj.