Definiția cu ID-ul 685421:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mărúnt și maĭ rar (Ban. Mold.) mănunt, -ă adj. (lat. mĭnútus, [ca canútus, cărunt], part. d. mĭnúere, a micșora, d. minor, minus, maĭ mic, minimus, cel maĭ mic; it. minúto, venețian menuo, sard. minudu, pv. menut, fr. menu, sp. menudo, pg. miudo. V. a-mănunt, minut). Mic: grîŭ mărunt, praf mărunt, banĭ mărunțĭ, parale mărunte. Scund, mic de statură: om mărunt. Fig. Neînsemnat: afacerĭ mărunte, lume măruntă. S. f. și n. pl. Mărunte (subînț. parale), banĭ schimbațĭ în banĭ maĭ micĭ, de ex. francĭ în gologanĭ, aur saŭ hîrtie în argint: nu ĭ-am plătit, că n’aveam mărunte (saŭ: schimbate), multe și mărunte (subînț. lucrurĭ), variate, diferite: mĭ-a povestit, am văzut multe și mărunte. Adv. În mod mărunt: a tăĭa varza, a tunde, a scrie mărunt; a ploŭa mărunt (cu picăturĭ micĭ și dese); a fugi mărunt (cu pașĭ mărunțĭ).