3 definiții pentru mărțânioară
Tezaur
MĂRȚÎNIOÁRĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui m ă r ț î n ă (1); mînză (Berbești-Sighetul Marmației). ALR I 1 107/351. Pl.: mărțînioare. – Mărțînă + suf. -ioară.
Sinonime
MĂRȚÂNIOARĂ s. v. mânză.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărțînioară s. v. MÎNZĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: mărțânioară
mărțânioară substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||