mârcezi [At: POLIZU / V: mar~, mălce, măr~, melce / Pzi: ~zesc / E: mârced] 1-2 vir (Reg; d. plante) A se ofili. 3-4 vir (D. lemne) A putrezi. 5-6 vir (Reg) A slăbi. 7 vt (Trs) A zdrobi.

marcezi v vz mârcezi

mălcezi v vz mârcezi

mărcezi v vz mârcezi

melcezi v vz mârcezi

mârcezi, mârcezesc, vb. IV (reg.) 1. a se ofili, a se veșteji. 2. a slăbi, a se vlăgui. 3. a strivi, a zdrobi.

MARCEZI vb. IV v. mîrcezi.

MĂLCEZÍ vb. IV v. mîrcezi.

MĂRCEZl vb. IV v. mîrcezi.

MELCEZÍ vb. IV v. mîrcezi.

MÎRCEZI vb. IV. 1. I n t r a n z. și r e f l. (Regional; despre plante) A se ofili, a se veșteji. Florile marcezesc de mare căldură. LM, cf. DDRF, GHEȚIE, R. M. ♦ (Despre lemne) A putrezi (Runcu Salvei-Năsăud). CHEST. II 387/258. 2. I n t r a n z. și r e f l. (Regional) A slăbi, a se vlăgui. Cf. POLIZU, DDRF, GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ȘEZ. VI, 101. ◊ T r a n z. Lenea și somnul marcezesc corpul și mintea. LM. 4. T r a n z. (Prin Transilv.) A strivi, a zdrobi. I-o melcezît carnea de pe oase. CV 1950, nr. 4, 40. – Prez. ind.: mîrcezesc. Și: mărcezí (DDRF), marcezí, mălcezí (ȘEZ. VI, 101, CHEST. II 387/ 258), melcezi vb. IV. – V. mîrced.