mâzgar sm [At: BL IX, 62 / V: măz~ / Pl: ~i, (rar, sn) ~e / E: mâzgă + -ar] (Reg) 1 Loc noroios pe malul unui râu. 2 Teren acoperit cu mâzga rămasă de pe urma inundațiilor. 3-4 (Mpl) Fiecare dintre lemnele rotunde care se așează (în apă, lângă țărm, pentru a înlesni alunecarea plutelor când sunt trase la mal sau împinse în apă ori) de-a curmezișul drumurilor de munte, pentru a înlesni alunecarea buștenilor la vale. 5 Fiecare dintre buștenii mai scurți pe care se așează și de care se leagă buștenii unei plute. 6 (Mar) Fiecare dintre scândurile plane pe o parte și convexe pe cealaltă, tăiate de la marginea unui trunchi de copac Si: lătunoaie.

mâzgár, mâzgári, s.m. (înv.) 1. loc noroios; teren cu mâzgă. 2. lemn rotund, pe țărm, care ajută alunecarea plutelor. 3. lăturoaie.