mâzgală sf [At: ALR I, 957/5 / V: măz~ / Pl: ~le / E: drr mâzgăli] 1 (Reg) Sevă a copacului Si: (pop) mâzgă (2). 2 (Reg) Muruială (4) pentru tencuit pereții. 3 (Trs) Murdărie (1).

măzgală sf vz mâzgală

MÂZGALĂ s. v. jeg, murdărie, necurățenie.

mâzgală s.f. (reg.) 1 (bot.; la plante) v. Măduvă. Sevă. Suc. 2 (constr.) v. Muruială. v. Jeg. Murdărie. Necurățenie.

mîzgală s. v. JEG. MURDĂRIE. NECURĂȚENIE.

mâzgală, mâzgale, s.f. (reg.) 1. seva copacului. 2. muruială. 3. murdărie.

MĂZGALĂ s. f. v. mîzgală.

MÎZGÁLĂ s. f. 1. (Regional) Seva copacului; (popular) mîzgă (1) (Berzasca-Moldova Nouă). Cf. ALR I 957/5. 2. (Regional) Muruială (2) (pentru tencuit pereții) (Roșia-Beiuș). Cf. ALR II/I MN 116, 3 786/310. Mâzgălim cu măzgală. ib. 3. (Prin sudul Transilv.) Murdărie (1). Cf. REV. CRIT. III, 160. – Pl.: mîzgale. REV. CRIT. III, 160. – Și: măzgálă s. f. – Derivat regresiv de la mîzgăli.