11 definiții pentru mânzi

din care

Explicative DEX

mânzi [At: GORJAN, H. II, 9/20 / V: (reg) mâ~, mi~, ~za v / Pzi: 3 ~ește / E: mânz] (Pop; c. i. armăsari, măgari) 1 vt A fecunda. 2 vrr A se împreuna.

mănza v vz mânzi

mănzi v vz mânzi

mânza v vz mânzi

minzi v vz mânzi

mînzésc v. intr. (d. mînz). Se zice despre ĭepe cînd îs în căldurĭ.

Regionalisme / arhaisme

mânzi, pers. 3 sg. mânzește, vb. IV (reg.) a fecunda (o iapă), a se împerechea.

Tezaur

MĂNZA vb. I v. mînzi.

MĂNZÍ vb. IV v. mînzi.

MINZÍ vb. IV v. mînzi.

MÎNZI vb. IV. Tranz. (Popular, complementul indică armăsari, măgari) A fecunda; (r e f l. r e c i p r.) a se împreuna, a se împerechea. Cîte 20 de iepe mă[n]ziia un harmasar. HERODOT (1 645), 79. Ieșea un armăsariu din marea și se mînzea iapa cu dînsul. GORJAN, J. II, 9/20, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM, CIHAC, I, 157, DDRF, BARCIANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D., H XVII 228,. CHEST. V 33/61, com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ, ALR I 1 104, ALR II 5 532. - Prez. ind. pers. 3: mînzește. – Și: (regional) mănzí, minzí (ALR I 1 104/772) vb. IV, mînza (ALR I 1 104/144) vb. I. – V. mînz.

Intrare: mânzi
verb (V401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mânzi
  • mânzire
  • mânzit
  • mânzitu‑
  • mânzind
  • mânzindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • mânzește
(să)
  • mânzească
  • mânzea
  • mânzi
  • mânzise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • mânzesc
(să)
  • mânzească
  • mânzeau
  • mânzi
  • mânziseră
mănza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mănzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mânza
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
minzi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)